18 februarie 1964 – 18 februarie 2024
S-a stins din viață, în vârstă de 67 de ani, pictorul Gheorghe Löwendal, fire caldă și entuziastă, muncitor neobosit, artist cu însușiri și preocupări variate. (…) Cea mai mare parte a activității sale a consacrat-o însă desenului și picturii. A avut numeroase expoziții și rămâne în amintirea celor care îi cunosc opera prin portretele de tărănci și tărani muncitori redați cu pătrundere și veridicitate.
G. Löwendal a fost un artist de o mare probitate, un entuziast iubitor ala omului vrednic și adevărat, și care a crezut cu pasiune în menirea profesiunii sale.
Petru Comarnescu, Contemporanul, 21 februarie 1964
George Löwendal – Țăranca Gotică, ulei pe carton, 1944
Löwendal
…acest pictor admirabil avea și darul de scriitor. Tiparul va schimba poate în revelație pentru public paginile de proaspătă inspirație din proza lui. Löwendal știa să vadă și să redea ca sub lentile măritoare adevărul pentru alții șters în locuri comune – iar pentru el dimensionat în calități nebănuite.
Adrian Maniu, Gazeta literară, 27 februarie 1964
George Löwendal – Gheorghe Axente a lui Ion, ulei pe carton, 1959
Löwendal aduce în pictură, dincolo de perfecția meșteșugului, un adevăr omenesc pe care îl poți găsi numai la marii pictori, la marii scriitori. Tablourile lui au rămas printre noi. Putem, oricând, să citim acest mare scriitor, care scria cu cărbunele și cu pasta.
Lucia Demetrius, Gazeta literară, 8 aprilie 1965
George Löwendal – Gheorghe Vaipan, ulei pe carton, 1943
Löwendal se afirmă, pe de o parte, ca scenograf în acord cu mutaţiile teatrului modern, iar pe de altă parte, descoperă chipuri de ţărani şi locuri bucovinene a căror forţă expresivă îl inspiră şi-i permite să semneze tablouri pe care personalităţi atât de diverse ca Adrian Maniu sau Ionel Jianu le vor aprecia. Löwendal e un Ianus cu două feţe… una îndreptată spre actualitate, cealaltă spre eternitate. Omul de teatru şi pictorul sunt disociaţi. Scenograful se îndreaptă spre Europa şi mutaţiile ei moderne, pictorul se cufundă în ortodoxie şi spiritualitate. El a conceput decoruri de teatru şi a pictat mănăstiri, el a animat operete frivole şi s-a dedicat lumii rurale în adevărul ei. Löwendal – un om al contrastelor!
George Banu, George Löwendal, un aristocrat în luminile rampei, 2011
George Löwendal – Globetrotter, cărbune și pastel pe hârtie, 1933
În ceea ce mă priveşte, întâlnirea cu Löwendal s-a produs mai demult, însă prin picturile sale. El era vestit, în primul rând, pentru portretele de ţărani bucovineni lucrate cu un fabulos simţ al detaliului. Acestea mă fascinau. Löwendal era, în fond, unul dintre puţinii pictori de care te puteai apropia în acei ani, care putea să-ţi placă. A fost o mare surpriză să descopăr că a fost şi scenograf. Dar, la urma urmelor, scenografii aşa ar trebui să fie: artişti totali, nu canalizaţi într-o singură direcţie. Să fie şi buni fotografi, pictori, arhitecţi, căci, prin natura ei, meseria noastră combină mai multe arte şi trebuie să fii informat în numeroase domenii. De altfel, în anii ’20, nu puţini erau pictorii care făceau scenografie: Dali, Picasso, Léger, Matisse, Kandinski…
Dragoș Buhagiar, George Löwendal, un aristocrat în luminile rampei, 2011
George Löwendal – Rodul Pământului, cărbune și pastel pe carton subțire, 1935