27 aprilie 2020 – 123 de ani de la nașterea scenografului și pictorului George Löwendal (1897-1964)

#eroiuitati – Un proiect Docuart

[…] Löwendal încarnează destinul acestor artişti migratori care, într-un secol de teribile tulburări – secolul XX –, au schimbat ţara, au circulat, au supravieţuit departe de locul de baştină. Dacă originea sa se pierde în ceţurile nordice, între Norvegia şi Danemarca (acolo unde, spune el, singuraticul, strămoşii lui dispuneau de invincibile armate!), locul său de formare va fi Sankt-Petersburg, oraş eterogen, amestec de cultură europeană şi tradiţie rusă. Deja, acolo, el nu era un indigen! Apoi, cu intuiţie politică, Löwendal nu se va lăsa sedus de mirajul Revoluţiei din Octombrie, care va fascina pe un Meyerhold, director politic al teatrelor din Sankt-Petersburg, şi va părăsi „Veneţia Nordului“ pentru a căuta refugiu mai întâi în Basarabia, apoi la Bucureşti. Alegere surprinzătoare… 

Aurel Ion Maican îl va invita la Cernăuţi, unde se instalează mai mult de nouă ani. El a venit din Nordul Europei pentru a se împlini pe dealurile „dulcei Bucovine“. Hazarduri ale vieţii impuse de determinismele istoriei. 

[…] Se pare că evocarea titlului de „baron“ pe afişele Teatrului Naţional din Cernăuţi a avut un scop publicitar. În urbea aceea îndepărtată, un „nobil“ care se deda teatrului nu putea decât să surprindă şi să atragă. Teatrul, o aventură pentru artişti nomazi fără titluri şi origine, nu poate fi un teritoriu demn de un… baron. Löwendal aduce însă proba contrarie şi… seduce! La Cernăuţi, fără îndoială, uzajul titlului producea aceeaşi plăcere destabilizatoare pe care un alt „baron“ – cehovian – o suscita: baronul Tuzenbah din Trei surori. Şi el era pierdut, asemeni lui Löwendal, într-o provincie îndepărtată… Ce căuta un „baron“ într-un colţ neidentificat al Rusiei şi un altul – „baron“ nu de ficţiune, ci real – pe la marginile României? Ceea ce îi înrudeşte însă, dincolo de titlul nobiliar, e originea germanică – Tuzenbah în Rusia, Löwendal în Bucovina – doi aristocraţi veniţi de altundeva şi, totuşi, profund integraţi! Doi baroni… baroni rătăcitori! 

Löwendal a fost fericit la Cernăuţi, a triumfat la Timişoara cu o operetă de Lehár – Ţara surâsului –, ale cărei decoruri au suscitat aplauze, a pictat splendida cortină a Teatrului din Cernăuţi şi s-a consacrat lumii satelor, într-o perspectivă nu descriptivă, ci „expresionistă“ – cum o remarca Ionel Jianu, reputatul critic –, a fost un nobil aureolat de o legendă, dar sărac încât n-a avut decât un singur atelier într-o viaţă, a iubit teatrul şi a fost recunoscut ca pictor. El se înrudeşte cu modelul artistului devotat artei şi refractar oricărui compromis. El n-a trădat şi a preferat să-şi piardă mai degrabă unicul spaţiu de creaţie decât să facă portretul proprietarului care-l evacua! El a trăit printre oameni, el nu s-a izolat – el s-a consumat. Şi, culme a paradoxului, el, un artist tragic, a murit în casa unui dramaturg comic, Tudor Muşatescu! 

George Banu – George Löwendal, un aristocrat în luminile rampei, 2011

George Löwendal – Sf. Gheorghe, 1932-1933, ulei pe pânză (detaliu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.