13 iunie 2019: 94 de ani de la nașterea actriței Irina Dall
Irina Dall (1925-1995), fiica cea mică a baronului George Löwendal, actriţă de o răpitoare frumuseţe slavă, blondă cu ochi albaştri, fire liberă, moştenită de la tatăl neconformist, pictorul și scenograful român, de origine nobilă, născut la Sankt Petersburg în 1897, a jucat în câteva roluri de succes în piese montate la Teatrul Poporului, Teatrul Nottara, Teatrul Mic, Teatrul Giulesti, până în anul 1965, când a devenit traducător de rusă-română pentru Agerpress.
A fost colegă de generație cu mari artiști ai scenei românești: Toma Caragiu, Liviu Ciulei, Sorana Coroamă, Dan Deșliu, Ion Lucian, Iurie Darie, Victor Rebengiuc, etc.
Roluri: Marcy Lewis în ,,Vrăjitoarele din Salem‘‘, Alteța Sa Contesa Pavlicova în ,,Nud cu vioară‘‘, ,,Niura în Zboră cocorii‘‘, Leny Velescu în ,,Patriotica Română‘‘, Fifi în ,,Nepoții gornistului‘‘, Regina Mamă în ,,Richard al III-lea‘‘, Tatiana în ,,Micii burghezi‘‘, Ileana Cosanzeana în ,,Înșir-te mărgărite‘‘, Rita în ,,Vasile Ivanovici‘‘, Ofelia în ,,Hamlet‘‘, Dama voalată în piesa cu același nume, etc.
Irina Dall a copilărit la Cernăuţi, alături de sora sa mai mare Lydia, într-un mediu artistic, unde tatăl ei era o vedetă, lucra pentru toate teatrele şi pentru toate spectacolele. Dintre cele două fete ale artistului, Irina era mai apropiată prin temperament şi preocupări de tatăl său, fapt ce o va ajuta să-și dezvolte de-a lungul timpului latura artistică: actriță, poetă, balerină și artist plastic.
Arhiva familiei cuprinzând corespondența, toate schițele de scenografie și o parte din tablourile artistului a fost păstrată cu sfințenie de către Irina. Toată viața Irina Löwendal și-a dorit să valorizeze aceste materiale într-un muzeu dedicat familiei și în cataloage de artă dedicate operei tatălui său, dar sub regimul comunist a fost practic imposibil. Dorința Irinei a fost îndeplinită de fiica sa Ariadna, care, deși nu și-a cunoscut bunicul, a creat în 2010 o fundație în România în numele strămoşului său George Löwendal și primul album de scenografie al artistului.
In
Volumul de poezii: Scrisori către mine însămi a fost publicat postum în 2004 la Editura Rao, de către fiica sa Ariadna Löwendal – Dănilă. Una dintre poezii este ,,Scrisă între 1951- 1961 la Teatrul Nottara (Studioul actorului de film) pentru o dragoste platonică și nemărturisită între mine și Liviu Ciulei‘‘.
Iubirea noastră nu se va-mplini
Va fi întotdeauna Primăvară;
Nu va-nceta, și nu va osteni
Zăduf și arșiță și praf e-n vară !
[…]
Rămâi, rămâi de-a pururi Primăvară,
Nu vreau mărturisiri sau cununii,
Chiar de-aș tânji și-aș plânge a mia oară,
Te rog Iubire, nu te împlini!
Primăvară perenă
Irina Dall – Scrisori către mine însămi