127 de ani de la nașterea artistului George Löwendal

10 mai 1897 (27 aprilie stil vechi)
Se naște, în Sankt-Petersburg, George, primul flu al lui Laurențiu II baron Löwendal, ofițer în armata țaristă. Conform scurtei informări genealogice incluse în blazonul familiei, baronii Lowendal erau descendenți din Ulrik Frederick Gyldenløve, nascut în 1638, fiul regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și Norvegiei. Mama lui George, Liubov Gavrișova, era fiica lui Lev Osipovici Gavrișov, ofițer erou al Flotei Ruse a Mării Negre.

1914-1921 George Löwendal absolvă liceul la Kiev. Frecventează apoi, în Sankt-Petersburg (Petrograd), cursuri de belle-arte, iar în 1915 lucrează ca scenograf la Teatrul de operă al Prințului de Oldenburg. 

În 1921 se căsătorește la Chișinău cu Ariadna Ambrozieva, originară din Tula (Rusia), studentă la Facultatea de Drept din Odesa. Poetă, scriitoare, solista-concertistă și. mai tarziu, profesoară de limbi străine și canto, ea îl va sprijini întreaga viață, fiindu-i critic și sfătuitor competent.

La 28 octombrie 1923, se naște prima sa fiică, Lydia (m. 2006).
La 13 iunie 1925, se naște cea de­ a doua fiică, Irina (m. 1995).

1921-1925. Tinerii căsătoriți se stabilesc la București, unde artistul va învața limba română. Activează ca pictor scenograf și regizor la câteva grădini de vară și teatre de revistă: Cărăbuș, Gradina Blanduziei, ,,Carol cel Mare” (Eforie). Lucrează cu reprezentanți de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul ,,Regina Maria” (Compania ,,Bulandra”.) și la Teatrul Central, unde se află celebra Trupa din Vilna. Colaborează cu regizorul Jacob Sternberg, adept al ,,teatrului sintetic”. Se afirmă ca grafician, publicând în presa culturală numeroase desene și șarje prietenești.

1926-1935. Participarea la prima expoziție colectivă de scenografie din perioada interbelică – organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Libraria „Hasefer” din București – îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal, expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M.H. Maxy ș.a. Acceptă un angajament ca pictor scenograf și director tehnic la Teatrul Național din Cernăuți. Se stabilește împreună cu familia în cosmo­politul oraș bucovinean. Aici lucrează cu artiști de prim-plan ai generației sale: Victor Ion Popa (numit director artistic al instituției), Aurel Ion Maican, George Mihail Zamfirescu. Grație colaborării sale cu aceștia, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcării teatrale românești. Are un rol decisiv la înființarea primului teatru cult de păpuși și marionete din România, inaugurat ca secție a Teatrului Național din Cernăuți la 1 mai 1928. În stagiunea 1927-1928, realizează decorurile pentru R.U.R. de Karel Capek, cea dintâi montare româneasca a unei piese SF, și construiește prima scenă turnantă din țară. În paralel, lucrează pictură de șevalet. Este atras mai ales de țăranii și de mănăstirile din Bucovina, care vor deveni motiv predilect și caracterizant al creației sale plastice. În 1933, expune 89 de tablouri la Palatul Național din Cernăuți. Obține un succes triumfal la Timișoara, cu decorurile operetei Țara surâsului de Franz Lehar. 

Septembrie-octombrie 1935. Prima expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din București (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl consacră ca reprezentant de seamă al artei plastice romanești. În toamna aceluiași an, expune 141 de lucrări la Muzeul Carol al II-lea din Cernăuți, eveni­ment cu remarcabile ecouri în presa vremii. În 1937, revine definitiv la București, împreună cu familia. Participă cu lucrări de grafică (afișe) la toate expozițiile Oficiului Național de Turism din țară și străinătate. 

1942-1943. O scurtă perioadă, George Löwendal colaborează ca scenograf cu Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide expoziția de mare succes găzduită la Sala Universul din București. Toate cele 80 de tablouri expuse au fost vândute. Participă la o expoziție de artă românească organizată la Veneția. 

1945-1950. Contribuie, donând machete și schițe, la înființarea Teatrului Țăndărică din București, primul teatru profesionist de păpuși și marionete din România. Expune la Salonul Oficial de Toamnă din București. Vernisează expoziția personală (portrete de țărani bucovineni) din sălile Parlamentului Român. Organizează – eveniment inedit pentru peisajul cultural al vremii – o expoziție de pictură în mina Ghelari, județul Hunedoara). Este omagiat în publicațiile vremii la împlin­irea vârstei de 50 de ani. În 1947, i se conferă, de către Regele Mihai I al României, Ordinul ,,Meritul cultural” în grad de ofițer. Participă la Expoziția Anuală de Artă Plastică din București. Predă cursuri de perspectivă la Uniunea Arhitecților din România. Membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici și al Fondului Plastic din România. 

1950-1957. În toată această perioadă, activează ca pro­fesor universitar la Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu” din București. În 1953 și 1954, participă la Expoziția Anuală de Stat a artiștilor plastici. În vara anului 1954, ține lectii deschise pentru studenții săi în cetatea medievală a Sighișoarei. La 11 noiembrie 1954 se stinge din viață soția sa. În următorii ani, artistul va fi preocupat de redactarea creației literare a Ariadnei Löwendal, precum și de redactarea propriilor scrieri. Publică în periodicele vremii câteva povestiri cu caracter autobiografic.

1957-1964. Pictează în fiecare vară în Bucovina numeroase peisaje și chipuri de țărani și participă cu mai multe portrete la ediții succesive ale Expoziției Interregionale de Artă Plastică de la Iași. 

La 2 ianuarie se naște, la București, nepoata sa, Ariadna, fiica Irinei.

18 februarie – George Löwendal se stinge din viață fulgerător. Este înmormântat la Cimitirul ,,Sfânta Vineri” din București.