George baron Löwendal

 

 

George baron Löwendal în fața unui decor creat pentru Teatrul Național Cernăuți, 1928 /  George baron Löwendal in front of a scenery created for the National Theatre of Chernivtsi, 1928

 

Pictor, grafician, pedagog și maestru al primelor generații de artiști plastici din România postbelică, George baron Löwendal (1897, Sankt-Petersburg – 1964, București) a fost și un remarcabil om de teatru. Născut într-o familie danezo-rusă cu origini nobiliare, format în Rusia avangardelor artistice, s-a afirmat ca pictor decorator în Bucureștiul anilor ’20, devenind, ulterior, timp de aproape un deceniu, scenograful Teatrului Național din Cernăuți. În cosmopolitul oraș bucovinean, a creat decoruri de referință și a înființat, în 1928, primul teatru profesionist de marionete din România.
Receptiv la mutațiile scenei începutului de secol XX (futurism, constructivism, expresionism), a susținut prin întreaga sa operă mișcarea de teatralizare a teatrului, fiind colaboratorul apropiat al celor mai însemnați regizori români și trezind admirația celor mai exigenți critici și artiști ai timpului său.

(For the English version, please scroll down)

 

 

George Löwendal, Pictor și Scenograf, de la St. Petersburg la București

Date biografice 1897–1964

 

10 mai (27 aprilie stil vechi) 1897

Se naște, în Sankt-Petersburg, George, primul fiu al lui Laurențiu II baron Löwendal, ofițer în armata țaristă. Conform scurtei informări genealogice incluse în blazonul familiei, baronii Löwendal erau descendenți din Ulrik Frederick Gyldenløve, născut în 1638, fiul regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și Norvegiei, căsătorit cu Sophie Uhren (de origine nobilă daneză). Mama lui George, Liubov Gavrișova, era fiica lui Lev Osipovici Gavrișov, ofițer erou al Flotei Ruse a Mării Negre.

Soții Löwendal vor avea încă trei băieți: Lev, Nikolai și Boris.

 

1914–1917

George Löwendal absolvă liceul la Kiev. Frecventează apoi, în Sankt-Petersburg (Petrograd), cursuri de belle-arte, printre care cele ale pictorului Saveli Moiseevici Zeidenberg. Îi are ca mentori pe peredvijnicii Aleksandr Vladimirovici Maiakovski și pe Aleksandr Petrovici Aleksandrov.

Activează sporadic ca actor, balerin, pictor decorator, iar în 1915 lucrează ca scenograf la Teatrul de operă al Prințului de Oldenburg. Tot aici, Nikolai Figner, celebrul tenor și director al Companiei, îi remarcă prezența scenică (calitățile actoricești) și îl numește actor al Teatrului Imperial, în ciuda faptului că nu absolvise Conservatorul dramatic. (repertoriu probabil: Moartea lui Ivan cel Groaznic de A.K. Tolstoi și Cneaz Potemkin Tavrichesky).

15 martie 1917: Țarul Nicolae al II-lea abdică.

7 noiembrie 1917: Are loc Revoluția Rusă. Bolșevicii conduși de Lenin preiau puterea. Începe războiul civil.

 

1918–1921

Tatăl artistului, Laurențiu II baron Löwendal, ar fi murit, se pare, într-o acțiune având drept scop salvarea familiei Țarului Nicolae al II-lea (care avea să fie executată în vara lui 1918). În aceeași perioadă, mama sa, Liubov Gavrișova, este deportată în Uzbekistan.

George își urmează mentorul, profesorul Aleksandrov, în Basarabia. La Soroca își descoperă pasiunea pentru teatrul de animație: confecționează păpuși, scrie piese împreună cu Ariadna Ambrozieva, logodnica sa, și pune în scenă spectacole pentru copii. La Chișinău, colaborează cu diverse companii teatrale ca pictor scenograf; creează decoruri cu motive inspirate din folclorul rus (lubok). De asemenea, realizează panouri decorative pentru Pavilionul Adunării Nobilimii.

9 aprilie 1918: Ca urmare a Actului Unirii, votat de Sfatul Țării de la Chișinău, provincia Basarabia intră în componența Regatului României.

28 noiembrie 1918: În Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți, Congresul General al Bucovinei hotărăște Unirea Bucovinei cu Regatul României.

 

1921

Se căsătorește la Chișinău cu Ariadna Ambrozieva, originară din Tula (Rusia), studentă la Facultatea de Drept din Odesa. Poetă, scriitoare, solistă-concertistă și, mai târziu, profesoară de limbi străine și canto, ea îl va sprijini întreaga viață, fiindu-i critic și sfătuitor competent.

 

1921–1925

Tinerii căsătoriți se stabilesc la București, unde artistul va învața limba română.

Activează ca pictor scenograf și regizor la câteva grădini de vară și teatre de revistă: Cărăbuș, Grădina Blanduziei, „Carol cel Mare” (Eforie).

Este solicitat să lucreze cu reprezentanți de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul „Regina Maria” (Compania „Bulandra”) și la Teatrul Central, unde se afla celebra Trupa din Vilna, stabilită pentru câteva stagiuni la București – aici colaborează mai ales cu regizorul Iacob Sternberg, adept al „teatrului sintetic”, autor al unor antologice montări de factură experimentală.

Se afirmă ca grafician, publicând în presa culturală numeroase desene și sarje prietenești (caricaturi).

La 28 octombrie 1923, se naște prima sa fiică, Lydia (m. 2006).

La 13 iunie 1925, se naște cea de-a doua fiică, Irina (m. 1995).

Irina cunoscută mai târziu ca actrița Irina Dall este mama Ariadnei Löwendal-Dănilă, fondatoarea și președinta Fundației Löwendal.

 

1926–1935

Participarea la prima expoziție colectivă de scenografie din perioada interbelică – organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Librăria „Hasefer” din București – îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal, expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M. H. Maxy s.a.

Acceptă un angajament ca pictor scenograf și director tehnic la Teatrul Național din Cernăuți (în acel moment, cea mai tânară companie subvenționată din țară). Părăsește Capitala și, împreună cu familia, se stabilește în cosmopolitul oraș bucovinean.

În aceeași perioadă, aici lucrează artiști de prim-plan ale generației sale: Victor Ion Popa (numit director artistic al instituției), Aurel Ion Maican, George Mihail Zamfirescu – animatori ai vieții teatrale interbelice de care îl apropie viziunea înnoitoare asupra artei spectacolului. Grație colaborării sale cu cei trei regizori, scena cernăuțeană e propulsată în avangarda mișcarii teatrale românești.

Pentru deschiderea stagiunii 1926–1927, Löwendal proiectează și execută o cortină extrem de elogiată în presa vremii.

Realizează o montare inedită a piesei Crimă și pedeapsă, dramatizare după Dostoievski, propunând o inovație tehnică – scena glisantă pe șine.

Are un rol decisiv la înființarea primului teatru cult de păpuși și marionete din România, inaugurat ca secție a Teatrului Național din Cernăuți la 1 mai 1928; pentru spectacolul coupé prezentat cu acel prilej, Directorul de teatru și Bastien și Bastienne – opere comice într-un act de W. A. Mozart –, creează păpușile, costumele, decorurile, precum și cortina pictată a micului teatru de animație.

În stagiunea 1927–1928, realizează decorurile pentru R.U.R. de Karel Čapek, cea dintâi montare românească a unei piese SF, și construiește prima scenă turnantă din țară.

În paralel, lucrează pictură de șevalet. Este atras de țăranii și de mănăstirile din Bucovina, care vor deveni motiv predilect și caracterizant al creației sale plastice.

 

1931–1933

În 1931, înființează Societatea Artiștilor Plastici din Bucovina, denumită „Prietenii Artei”, și participă la prima Expoziție de Toamnă vernisată sub auspiciile acestei societăți.

În 1932, este prezent cu lucrări în Expoziția Pictorilor Moldoveni, organizată sub egida Academiei de Belle-Arte din Iași.

În 1933, expune 89 de tablouri la Palatul Național din Cernăuți.

 

1934

Obține un succes triumfal la Timișoara, cu decorurile operetei Țara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autoritățile orașului îi dăruiesc una dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie a Banatului – mărturie a participării strămoșului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timișoarei de sub ocupația turcă (1716).

 

1935–1940

Septembrie–octombrie 1935: prima expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din București (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl consacră ca reprezentant de seamă al artei plastice românești.

În 1936, Leo van Puyvelde, președintele Comitetului Internațional de Istoria Artei, îi achiziționează tabloul Țăranul cu pălăria ruptă (1935) pentru Muzeul de Artă Modernă din Bruxelles.

Organizează o expoziție de pictură la Vatra Dornei.

În toamna aceluiași an, expune 141 de lucrări la Muzeul Carol al II-lea din Cernăuți, eveniment cu remarcabile ecouri în presa vremii.

În 1937, revine definitiv la București, împreună cu familia.

Participă cu lucrări de grafică (afișe) la toate expozițiile Oficiului Național de Turism din țară și străinătate.

Deși se implică din ce în ce mai rar în proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg și lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal” și Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS).

 

1942–1943

O scurtă perioadă, George Löwendal colaborează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova.

În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide expoziția de mare succes găzduită la Sala Universul din București. Toate cele 80 de tablouri expuse au fost vândute.

Participă la o expoziție de artă românească organizată la Veneția.

 

1944–1945

Colaborează pentru prima dată cu Opera Națională din București (semnează scenografia pentru Tosca de Giacomo Puccini și Casanova, operă comică de Mihail Daia).

 

1945–1946

Contribuie, donând machete și schițe, la înființarea Teatrului Țăndărică din București, primul teatru profesionist de papuși și marionete din România.

Expune la Salonul Oficial de Toamnă din București. Vernisează expoziția personală (portrete de țărani bucovineni) din sălile Parlamentului Român.

Organizează – eveniment inedit pentru peisajul cultural al vremii – o expoziție de pictură în mina Ghelari din județul Hunedoara.

 

1947–1948

Este omagiat în publicațiile vremii la împlinirea vârstei de 50 de ani.

În 1947, i se conferă, de către Regele Mihai I al României, Ordinul „Meritul cultural” în grad de ofițer.

Participă la Expoziția Anuală de Artă Plastică din București.

Predă cursuri de perspectivă la Uniunea Arhitecților din România.

 

1949 –1950

Membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici și al Fondului Plastic din România.

Consilier artistic la Institutul de Proiectări Metalurgice din București, pentru care realizează o serie de compoziții cu tematică industrială.

 

1950–1957

În toată această perioadă, activează ca profesor universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Întâlnirea cu Löwendal, profesor nonconformist, generos și exigent, se dovedește hotărâtoare pentru foștii săi studenți, printre care se regăsesc nume importante ale scenei artistice contemporane: Sanda Nițescu, scriitoare și pictoriță, Ariana Nicodim, pictoriță, Dorana Coșoveanu, istoric și critic de artă, Adriana Leonescu, scenografă, Dan Nemțeanu, scenograf și pictor, Nicolae Săftoiu, grafician, ș.a.

În 1953 și 1954, participă la Expoziția Anuală de Stat a artiștilor plastici.

În vara anului 1954, ține lecții deschise pentru studenții săi în cetatea medievală a Sighișoarei.

La 11 noiembrie 1954, se stinge din viață soția sa. În următorii ani, artistul va fi preocupat de redactarea creației literare a Ariadnei Löwendal, precum și de redactarea propriilor scrieri.

Publică în periodicele vremii câteva povestiri cu caracter autobiografic.

Începând din luna august a anului 1955, își semnează lucrările de artă plastică AGL (adăugând propriilor inițiale litera A, de la prenumele soției).

 

1957–1964

Participă cu mai multe portrete la ediții succesive ale Expoziției Interregionale de Artă Plastică de la Iași.

În fiecare vară, pictează în Bucovina numeroase peisaje și chipuri de țărani.

 

1964

La 2 ianuarie se naște, la București, nepoata sa, Ariadna, fiica Irinei.

18 februarie 1964 – George Löwendal se stinge din viață fulgerator. Este înmormântat la cimitirul Sfânta Vineri din București.

 


English version

 

George baron Löwendal (1897, St. Petersburg – 1964, Bucharest), artist “without boundaries” with almost three decades of work in scenography, was also a remarkable painter, graphic artist, pedagog and master among the first generations of post-war Romanian plastic artists. Born into a noble Danish-Russian family and educated in avant-garde Russia, he proved himself as a decorative painter in Bucharest of the 20’s, later becoming, for almost a decade, scenographer for the Chernivtsi National Theatre. In this cosmopolitan Bucovina town, he created seminal theatre décor and founded, in 1928, the first professional puppet theatre in Romania.

Open toward the mutations in the artistic scene of the beginning of the 20th Century (Futurism, Constructivism, Expressionism), he promoted the theaterization of the theater movement through his entire body of work. He was a close collaborator with the most important Romanian directors and earned the admiration of the most demanding critics and artists of his time.

 

George Löwendal, Painter and Scenographer, from St. Petersburg to Bucharest

Biographical notes 1897–1964

 

10 May (27 April, Old Style) – George, first son of Baron Lavrentii Löwendal, officer in the Tsarist army, is born in St. Petersburg. According to the short genealogical note included in the family crest, the barons Löwendal descended from Ulrik Frederick Gyldenløve, born in 1638, son of King Frederick III of Denmark and Norway. George’s mother, Lyubov Gavrishova, was the daughter of Lev Osipovich Gavrishov, a hero officer of the Russian Black Sea Fleet. 

The Löwendal family would go on to have other three sons: Lev, Nikolai and Boris.

 

1914–1917

George Löwendal graduated from highschool. He went on to study the Fine Arts in St. Petersburg / Petrograd; among other classes, he attended those of the painter Saveliy Moiseyevich Zeydenberg. His mentors were Aleksandr Vladimirovich Makovsky and Aleksandr Petrovich Aleksandrov, who belonged to the Peredvizhniki painters. 

He worked sporadically as an actor, ballet dancer and stage painter. In 1915, he designed stage sceneries for the Prince Oldenburg Opera Theatre.

15 / 2 March (O. S.) 1917: Abdication of Tsar Nicholas II.

7 November / 25 October (O. S.) 1917: The Russian Revolution. The Bolsheviks, under the leadership of Lenin, seize power. Start of the Russian Civil War.

 

1918–1921

Baron Lavrentii Löwendal, the artist’s father, died in 1918 – reportedly in an attempt to save the family of Tsar Nicholas II (subsequently executed in the summer of 1918). In the same period, the artist’s mother, Lyubov Gavrishova, was deported to Uzbekistan. 

Löwendal followed his mentor, Professor Aleksandrov, to Bessarabia. He discovered his passion for animation theatre in the city of Soroca. There he created his first marionettes and wrote several puppet plays together with his fiancée, Ariadna Ambrozieva, staging several shows for children. In Chişinău, he worked as a painter and scenographer for various theatre companies, creating scenery with motifs inspired by Russian folklore (lubok). He also created decorative panels for the Pavilion of the Assembly of the Nobles. 

9 April / 27 March (O. S.) 1918:
Following the Act of Union voted by the National Assembly in Chişinău, Bessarabia became part of the Kingdom of Romania.

28 / 15 November (O. S.) 1918: The General Congress of Bukovina assembled in the Synod Hall of the Metropolitan Palace of Chernivtsi (Cernăuți), passed the Act of Union of Bukovina with the Kingdom of Romania.

 

1921

Löwendal went on to marry Ariadna Ambrozieva in Chişinău. Ariadna Ambrozieva, originally from
Tula (Russia), was a student at the Law School of Odessa. Poet, writer, concert musician, and – later on – teacher of foreign languages and canto, she would stand by Löwendal her entire life, acting also as a competent critic and adviser.

 

1921–1925

The young Löwendal family settled in Bucharest, where the artist would learn Romanian. 

He worked as a painter scenographer and director for several summer and vaudeville theatres: Cărăbuş, Grădina Blanduziei, Carol cel Mare (later on called Eforie). Löwendal was invited to work with well-known members of the Romanian interwar theatre world: 

the Bulandra Company and the Central Theatre, where the Vilna Troupe played for several seasons in Bucharest. At the Central Theatre he worked with director Jacob Sternberg, a supporter of the synthetic theatre and author of several legendary experimental theatre stagings. 

Löwendal established himself as a graphic artist in this period, publishing in the cultural press numerous drawings and caricatures.

28 October 1923: Lydia, his first daughter, is born (d. 2006). 

13 June 1925: Irina, his second daughter, is born (d. 1995) – mother of Ariadna Löwendal-Dănilă (founder and president of the Löwendal Foundation).

 

1926–1935

Löwendal took part in the first collective exhibition of scenography of the interwar period, which was organised by the art critic Ștefan Nenițescu at the Hasefer bookstore in Bucharest. He immediately was recognized as one of the most valuable scenewrights in Romania. Other exhibitors were Theodor Kiriacoff-Suruceanu, the modernist painters Marcel Janco and M.H. Maxy.

Accepting an engagement as a scenewright and technical director at the National Theatre of Chernivtsi (at that time, the newest theatre company to receive state subsidies), he left Bucharest. He settled with his family in the cosmopolitan capital of Bukovina. 

In Chernivtsi he worked with some of the best theatre professionals of his generation: Victor Ion Popa (appointed artistic director of the theatre), Aurel Ion Maican and George Mihail Zamfirescu – animators of interwar Romanian theatre life, to whom he was drawn by their innovative vision of the performing arts. Thanks to his collaboration with these directors, the Chernivtsi stage was propelled to the forefront of the Romanian avant-garde theatre.

For the opening of the 1926–1927 season, Löwendal devised and executed a front cloth which garnered critical acclaim in the press of the time. 

He also worked on an innovative staging of Crime and Punishment, after Dostoyevsky, introducing a technical innovation – a sliding wagon. Löwendal played a decisive role in establishing the first professional puppet and marionette theatre in Romania, which was inaugurated as a section of the National Theatre of Chernivtsi on 1 May 1928. The mixed bill show staged on that occasion presented The Impresario and Bastien and Bastienne – comic operas in one act by W. A. Mozart. The dolls, costumes and scenery, as well as the front cloth for the small animation theatre, were created by Löwendal.

During the 1927–1928 season, he also devised the scenery for R.U.R. by Karel Čapek, the first staging of a science-fiction play in Romania. On this occasion Löwendal built the first revolving stage in Romania.

At the same time, Löwendal worked as a painter. The peasants and monasteries of Bukovina became recurring motifs in his artwork.

 

1931–1933

In 1931, Löwendal established the Fine Arts Society of Bukovina, named “The Friends of Art” and participated in the first Autumn Exhibition organised under its aegis. 

In 1932, he displayed several of his works in an exhibition of painters from Moldavia, organised under the aegis of the Fine Arts Academy of Iaşi. 

In 1933, he exhibited 89 paintings in the National Palace of Chernivtsi. 

 

1934

Löwendal had a major triumph in Timişoara with the scenery for Land of Smiles by Franz Lehár. As a tribute, the city authorities offered one of the cannon balls preserved in the History Museum of the Banat region, an object which marked the participation of his ancestor, Ulrich Frederik Voldemar, 

Count of Løvendal, in the fight for the liberation of Timişoara from the Ottoman occupation (1716).

 

1935–1940

September–October 1935: the first major personal exhibition at the Mozart Hall in Bucharest (oil paintings, drawings, watercolours). The critics considered him as a major exponent of the Romanian fine arts. 

In 1936, Leo van Puyvelde, President of the International Art History Committee, bought his painting Peasant with broken hat (1935) for the Brussels Museum of Modern Art. 

In the same year, Löwendal organised a painting exhibition in Vatra Dornei (Bukovina); and in autumn he exhibited 141 works in the Carol II Museum of Chernivtsi, an event that was highly praised in the newspapers and journals of the time.

In 1937, Löwendal moved with his family  to Bucharest for good. He participated with various artworks (posters) in all the exhibitions of the Romanian National Tourist Office, both in Romania and abroad.

Although less and less involved in theatre projects, he worked again with Jacob Sternberg and devised the scenery for the companies led by the director: Sidy Thal Troupe and Jewish Theatre Studio of Bucharest. 

 

1942–1943

In 1942, Löwendal spent a short period as a scenographer for the National Theatre of Craiova.

In 1943, he went to Bukovina to paint. 

He subsequently opened the very successful exhibition at the Universe Hall in Bucharest. All eighty paintings exhibited were sold.

In the same year his works were part of an exhibition of Romanian art in Venice.

 

1944–1945

In 1944, Löwendal started his collaboration with the Bucharest National Opera, designing the scenery for Tosca by Giacomo Puccini and Casanova, a comic opera by Mihail Daia. 

 

1945–1946

In 1945, Löwendal contributed with stage models and sketches to the establishment of the Țăndărică Theatre in Bucharest, the first professional puppet and marionette theatre in postwar Romania. 

Later on he took part in the Official Autumn Salon of Bucharest and he also had a personal exhibit (portraits of peasants from Bukovina) in the halls of the Romanian Parliament.

In 1946, he organised an exhibition in the Ghelari iron mine of the Hunedoara County, an original event to be organised in Romania in those times.

 

1947–1948

On the occasion of Löwendal’s fiftieth birthday, the press paid him homage as a major cultural figure. 

In 1947, King Michael of Romania bestowed on him the “Cultural Merit” Order, with the rank of officer.

He was part of the Annual Fine Arts Exhibition of Bucharest and taught artistic perspective at the Romanian Architects Union.

 

1949 –1950

In 1949, Löwendal was a founding member of the Romanian Fine Arts Union and the Fine Arts Fund. 

He also became artistic adviser for the Institute of Metallurgic Research of Bucharest, for which he created a series of industrial-themed compositions.

 

1950–1957

During this period, Löwendal worked as a university professor for the Institute of Fine Arts “Nicolae Grigorescu” of Bucharest. 

He took part in the Annual Fine Arts State Exhibitions (1953 and 1954). 

During the summer of 1954, Löwendal held open classes for his students in the medieval citadel of Sighişoara.

11 November 1954: His wife, Ariadna Löwendal, died. 

In the following years, the artist would be focused on editing Ariadna’s literary works, as well as editing his own writings. He published a couple of autobiographical stories in several magazines. 

As of August 1955, Löwendal began to sign his works AGL (adding an A from his wife’s name to his own initials).

 

1957–1964

During this period, Löwendal participated with several portraits in successive editions of the Interregional Fine Arts Exhibition of Iaşi. 

Each summer he continued to paint numerous landscapes and portraits of peasants in Bukovina.

 

1964

2 January: Löwendal’s granddaughter Ariadna, Irina’s daughter, is born.

18 February: George Löwendal died suddenly. 

He was buried in the Sf. Vineri Cemetery in Bucharest.