Fundatia Löwendal la TVR Cultural

George baron Löwendal pare a întrupa un personaj de roman: o viață tumuloasă, care l-a purtat din Sankt Petersburg la Chișinău, apoi la București, la Cernăuți și din nou la București. Provenit dintr-o familie aristocrată nordică, cosmopolit prin naștere, educație și destin, a fost un artist complex și complet, practicând pictura – care l-a și consacrat -, dar și scenografia, actoria, baletul, mima. O fundamnetală curiozitate – de tip enciclopedic aproape – l-a făcut să studieze atât dimensiunea etnologică a Bucovinei, cât și valențele citadine și moderne ale teatrului. Fascinat de spectacol, a știut să reunească mai multe arte într-un demers vizual inedit și convingător. Portretele de țărani și peisajele cu mănăstiri sunt, probabil, cele mai cunoscute mărturii artistice în conștiința publicului de azi. Dar ar trebui poate să ne reamintim și alte valențe ale acestei copleșitoare personalități. Și aș începe cu șederea sa la Cernăuți, între 1927-1935, în care a devenit fiul adoptiv al unui teritoriu legendar. Probabil că opțiunea pentru Cernăuți și nu pentru București la acea vreme purta o semnificație mai profundă decât putem descifra azi: un teritoriu cosmopolit, în care conviețuiau firesc mai bine de cinci națiuni, în care se vorbeau cel puțin patru limbi, și care avea – mai presus de orice – o dimeniune europeană bine definită, cea central-europeană. Cernăuțiul a atras și a dat personalități remarcabile, artiști care au traversat lumi, limbi, culturi. Mă gândesc la Paul Celan și la Gregor von Rezzori (doar că cel din urmă venea dintr-o familie siciliană, ajuns la Viena, apoi la Cernăuți, apoi la București). Firescul amestecului de rase, limbi și culturi trebuie să-l fi fascinat și pe baronul Löwendal.

Artstul a configurat cu o virtuozitate inegalabilă o lume complexă, în care tradiția  dialoga firesc cu modernitatea. Lumea sa patriarhală l-a făcut renumit, în portretele de țărani (de pe tot curpinsul României mari, de etnii diferite, realizând aproape un album etnologic) și peisajele cu Voronețul; dar acest univers văzut cu o curiozitate aproape antropologică nu marca o ruptură, ci mai degraba un dialog: între trecut și prezent, dintre civilizația tărănească și cea urbană. Aceasta din urmă își găsește, cred, maxima configurare in perioada cernăuțeană. Mă gândesc la proiectele de decor pentru Cafeneaua Astoria (1932) sau la nenumăratele proiecte scenografice (as aminti aici doar Crimă și pedeapsă, 1926-27) care sunt cel puțin la fel de importante ca opera portretistică sau peisagistică.

Iată de ce biografia artistică a artistului artistocrat prin naștere si nobil prin vocatia liberala se cuvine recitită din mai multe perspective. Cred că în funcție de chiea de lectură aleasă, se poate reconstitui lecția unei fericite coexistențe culturale, intrinsecă lumii vizuale – moderne și tradiționale totodată – a operelor lui George Löwendal.

Ruxandra Demetrescu – Rector UNARTE Bucureşti

http://www.youtube.com/watch?v=-daiLwvcqRY

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.