O lectie a dialogului

Din dormitorul nostru ieşean privesc prin uşa deschisă către camera de lucru a soţiei mele drept către peretele de care atârnă unul dintre cele mai frumoase lucruri ce ne însoţesc existenţa: tabloul lui Georg von Löwendal, înfăţisând o tânară ţărancă nemţoaică, din Roşa Bucovinei, îmbrăcată în costum tradiţional. În încercarea de a-i reconstitui istoria n-am ajuns niciodată la capătul firului: ştiu doar că, înainte de a ajunge la noi, a împodobit un modest apartament de bloc la Rădăuţi, unde au trăit un unchi şi o mătuşă ai soţiei, el medic şi descendent al unei cunoscute familii româneşti bucovinene…
„Urma“ pictorului născut la St. Petersburg, descendent din baroni danezi, împământenit după Primul Război Mondial în Bucovina devenită românească cu tot cu patina-i central-europeană moştenită de la vechea Austrie, îmi serveşte, cotidian, drept nesecat izvor de inspiraţie în strădania de a smulge uitării istorii şi figuri dintr-unul din cele mai „cosmopolite“ ţinuturi ale României.
Artist complet, Löwendal a configurat cu o virtuozitate inegalabilă o lume în a cărei „înfăţişare“ a ţinut să fixeze straturile unei continuităţi unde reconstituirea filonului patriarhal devine un apanaj al modernităţii. Nu ruptura, ci dialogul dintre trecut şi prezent, dintre civilizaţia ţărănească şi cea urbană, dinre Ego şi Alter reprezintă o „lecţie“ a coexistenţei (limbilor, credinţelor, oamenilor), pe care aspiraţia armonică, în dimensiuni şi colorit, a operelor lui Löwendal o degajă, odată cu lumina din chipurile pictate, cu o splendoare unică.

Prof. Dr. Dr. h.c. Andrei Corbea-Hoisie

(cuvânt introductiv din Catalogul expoziţiei George Löwendal – Pictorul Bucovinei şi al ţăranului român, ICR Viena)

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.